Brasov Tourism

 

 De-a lungul secolelor, Castelul Bran a vegheat asupra trecătorii care făcea parte din traseul comercial care ducea către Occident până în Flamandia şi Germania, iar către sud şi est până în Turcia şi Orientul Mijlociu. Bran este menţionat întâia oară într-un document emis la 9 noiembrie 1377 de către Ludovic I de Anjou, prin care locuitorilor Braşovului li se acorda privilegiul de a construi fortăreaţa „cu munca şi cheltuiala lor proprie”. Conform legendei ar mai fi existat în acelaşi loc o cetate din lemn, construită de cavalerii teutoni la 1212. Se zice că fortificaţia teutonilor a fost ridicată de graful Dietrich, perceptor al Ordinului, de la care provine şi numele stâncii. Din păcate nu există dovezi scrise care să confirme această poveste. Din cronici reiese că înălţarea cetăţii Bran a fost terminată în câţiva ani, poate în 1382, cetatea primind şi un domeniu, alcătuit din sate cu „ţărani iobagi”, cărora le revenea sarcina de a executa lucrările curente şi de a întreţine garnizoana. Cetatea Bran, tipic exemplu de arhitectură medievală occidentală, avea patru turnuri, iar intrarea se făcea pe un pod mobil. Mai avea şi un alt turn, cilindric, care a explodat în sec. al XVI-lea, din cauză că se păstra acolo pulberea. Edificiul, care avea rolul de a apăra trecătoarea Branului, se adaptează perfect terenului, de aici rezultând şi planul neregulat pe care îl are.

 În sec. al XV-lea cetatea Bran a fost restituită regelui Sigismund, care a încredinţat-o lui Mircea cel Bătrân, pecetluind astfel alianţa împotriva otomanilor. Negustorii braşoveni au intrat în posesia castelului în sec. al XVII-lea, când principele Transilvaniei a fost silit să îl vândă pentru a putea face faţă dificultăţilor financiare.


 La 1920, castelul este dăruit Reginei Maria, în semn de mulţumire faţă de contribuţia sa la unificarea provinciilor româneşti. Cu această ocazie s-au făcut o serie de modernizări, care au schimbat în parte caracterul original, de fapt acum cetatea se transformă în castel. Deoarece Branul a fost, alături de Balcic, reşedinţa cea mai dragă Reginei Maria, a dorit ca o parte din ea să fie îngropară la Balcic şi o parte la Bran. După moartea sa, fiica ei Ileana a depus caseta cu inima reginei în stânca de lângă vechea Biserică de lemn din curtea castelului. Un mausoleu de piatră a fost construit la poalele castelului (în prezent de partea cealaltă a străzii) pentru a proteja inima Reginei Maria.

Castelul Bran a fost în cele din urmă golit în timpul regimului comunist, familia regală fiind exilată din România. În 2006, a fost retrocedat fiului Principesei Ileana, arhitectul american Dominic de Habsburg.